In urma intrunirii Comisiei Europene, s-a luat decizia ca 6 substante chimice daunatoare sanatatii umane si a mediului, ce se regasesc in detergenti, tesaturi, vopsele, coperte de carti sau chiar automobile sa fie retrase in decursul a 3-5 ani din uz in toate cele 27 de tari membre ale Uniunii Europene.
Aceasta decizie ce va avea un mare impact asupra multor sectoare, precum cel al industriei auto, al cosmeticelor, al textilelor; face parte dintr-un proiect pe nume “Reach”, prin care se cere autorizarea, inregistrarea si evaluarea substantelor chimice.
Cele 6 substante (musk xylene, MDA, HBCDD, DEHP, BBP, DBP) sunt toxice, cancerigene si astfel ele nu vor mai putea fi vandute decat cu autorizatie speciala.
Aceasta este o initiativa care ma bucura, din partea celor de la Comisia Europeana, pentru ca in opinia mea este un pas important pentru inlaturarea substantelor ce ne pot afecta sanatatea si mediul, si totodata este un rezultat bun al cercetarilor efectuate, ceea ce ne arata ca cei din Comisia Europeana chiar nu stau degeaba.
sâmbătă, 19 februarie 2011
Gioconda a fost barbat!?
O serie de cercetatori italieni sustine ca modelul ce a pozat pentru realizarea “Giocondei”, opera cunoscuta si ca “Mona Lisa”, a lui Leonardo Da Vinci, a fost un barbat tanar, si nu o femeie. Aceasta constatare a fost rezultatul unei ample actiuni de descifrare a misterelor ce se afla spatele tabloului.
Leonardo Da Vinci, nascut la 15 aprilie 1452, a fost pictor, sculptor, arhitect si om de stiinta, si totodata unul dintre cei patru mari titani ai Renasterii italiene.
Printre nenumaratele opere ale sale se afla si “Gioconda”, o pictura in ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 X 53 cm. Desi pictura este realizata intre anii 1503-1506, ea este foarte controversata chiar si in zilele noastre, astfel ca o noua ipoteza a fost lansata cu putin timp in urma.
In urma unei cercetari stiintifice, s-a ajuns la concluzia ca modelul ce a pozat pentru realizarea tabloului a fost un barbat pe nume Salai, unul dintre multii ucenici ai lui Leonardo, care insa se pare ca era si amantul marelui pictor, stiut fiind faptul ca Da Vinci avea alte orientari sexuale.
Silvano Vicenti, unul dintre cercetatori, a prezentat in fata publicului marile asemanari dintre trasaturile celor reprezentati in tablourile “Ioan Botezatorul” si “Ingerul” si forma nasului si a buzelor Giocondei. Indiciile care ar fi condus catre aceasta descoperire ar fi cele doua litere ce se pot distinge in ochii Mona Lisei, un “L” ce se crede ca este de la Leonardo, si un “S” pentru Salai.
Leonardo Da Vinci, nascut la 15 aprilie 1452, a fost pictor, sculptor, arhitect si om de stiinta, si totodata unul dintre cei patru mari titani ai Renasterii italiene.
Printre nenumaratele opere ale sale se afla si “Gioconda”, o pictura in ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 X 53 cm. Desi pictura este realizata intre anii 1503-1506, ea este foarte controversata chiar si in zilele noastre, astfel ca o noua ipoteza a fost lansata cu putin timp in urma.
In urma unei cercetari stiintifice, s-a ajuns la concluzia ca modelul ce a pozat pentru realizarea tabloului a fost un barbat pe nume Salai, unul dintre multii ucenici ai lui Leonardo, care insa se pare ca era si amantul marelui pictor, stiut fiind faptul ca Da Vinci avea alte orientari sexuale.
Silvano Vicenti, unul dintre cercetatori, a prezentat in fata publicului marile asemanari dintre trasaturile celor reprezentati in tablourile “Ioan Botezatorul” si “Ingerul” si forma nasului si a buzelor Giocondei. Indiciile care ar fi condus catre aceasta descoperire ar fi cele doua litere ce se pot distinge in ochii Mona Lisei, un “L” ce se crede ca este de la Leonardo, si un “S” pentru Salai.
Arta, un vis ce trebuie sa devina realitate!
In zilele noastre se crede ca arta, si in special cea plastica, este ceva de domeniul trecutului, ca nu se mai cauta, acesta fiind si motivul pentru care multi absolventi ai unor licee de arta nu-si continua studiile in acest domeniu.
Poate ca in Romania ar putea fi asa, din cauza lipsei banilor, dar cum sa nu-ti atraga atentia faptul ca in New York una dintre marile opere ale titanului renascentist Tiziano Vecellio, “Sacra Conversazione” a fost vandut, in urma unei licitatii cu 16,8 milioane de dolari. E drept, e unul dintre cei mai mari artistii ai lumii, dar cred ca o mica parte din aceasta suma o pot obtine si tinerii nostrii artisti, arta trebuie incurajata!
Acum va intreb: oare e bine ca se renunta la studii?
Oare nu cumva adultii trebuie sa opteze si pentru aceasta meserie, care pentru mine, pare a fi una dintre cele mai frumoase.Ce poate fi mai frumos decat sa poti reda tot ceea ce ne inconjoara cu ajutorul mainii si al creionului?
Arta trebuie aprofundata, nu renuntati la visul de a deveni artist!
Poate ca in Romania ar putea fi asa, din cauza lipsei banilor, dar cum sa nu-ti atraga atentia faptul ca in New York una dintre marile opere ale titanului renascentist Tiziano Vecellio, “Sacra Conversazione” a fost vandut, in urma unei licitatii cu 16,8 milioane de dolari. E drept, e unul dintre cei mai mari artistii ai lumii, dar cred ca o mica parte din aceasta suma o pot obtine si tinerii nostrii artisti, arta trebuie incurajata!
Acum va intreb: oare e bine ca se renunta la studii?
Oare nu cumva adultii trebuie sa opteze si pentru aceasta meserie, care pentru mine, pare a fi una dintre cele mai frumoase.Ce poate fi mai frumos decat sa poti reda tot ceea ce ne inconjoara cu ajutorul mainii si al creionului?
Arta trebuie aprofundata, nu renuntati la visul de a deveni artist!
Felicitari, Cristina Neagu!
Ieri, la Malmo, in fata a 12.000 de spectatori, Cristina Neagu, jucatoarea Oltchimului din Ramnicul Valcea, a primit trofeul pentru “Cea mai buna jucatoare de handball a lumii”, acest pretios trofeu fiind oferit in premiera unei romance.
Aceasta performanta este cu atat mai mare cu cat Cristina are doar 23 de ani, neimpliniti, ea fiind nascuta in data de 26 august 1988 in Bucuresti. La varsta de 12 ani, ea intra in lumea handbalului, la Clubul Sportiv Scolar nr. 5. In 2005 primeste un trofeu despre care majoritatea lumii nu stie, acela de “cea mai valoroasa jucatoare a lumii” la Campionatul European de Junioare din Austria. In 2006, Cristina Neagu este remarcata de clubul Rulmentul Brasov, fiind transferata de acesta, unde dupa o perioada scurta este declarata “sportiva anului” in Brasov. In 2007 isi face debutul si la nationala Romaniei de senioare. In 2009 se transfera la Oltchim, unde cunoaste si o serie impresionanta de succese.
Anul 2011, este anul in care acest procesc de crestere rapida in valoare a Cristinei este incununat asa cum se cuvine. Dupa acordarea trofeului, Cristina, vadit emotionata, a declarat: “Sunt foarte onorata pentru acest premiu, mi s-a indeplinit un vis. Am avut emotii mari la festivitate, iar premiul acesta are mare greutate”. Aceesi modestie care o caracterizeaza pe ea, dar si pe celelalte handbaliste din Romania.
Va puteti inchipui ce s-ar fi intamplat daca un roman ar fi castigat un trofeu similar la fotbal? Toata lumea vorbea despre acest lucru, cel putin o luna de zile; fotbalistul se credea de neatins, ziarele erau pline cu stiri despre el si despre eveniment. Acest lucru nu se intampla si in cazul Cristinei, al handbalului. De ce se vorbeste asa putin? De ce asa putini oameni cunosc aceasta incredibila performanta? Nu este corect, nu este deloc, dar asta e societatea in care traim. Nu stim sa ne evidentiem valorile! Lumea cunoaste mai bine lumea mondena, decat pe cea a handbalului, lume care face cu adevarat nume Romaniei.
Aceasta performanta este cu atat mai mare cu cat Cristina are doar 23 de ani, neimpliniti, ea fiind nascuta in data de 26 august 1988 in Bucuresti. La varsta de 12 ani, ea intra in lumea handbalului, la Clubul Sportiv Scolar nr. 5. In 2005 primeste un trofeu despre care majoritatea lumii nu stie, acela de “cea mai valoroasa jucatoare a lumii” la Campionatul European de Junioare din Austria. In 2006, Cristina Neagu este remarcata de clubul Rulmentul Brasov, fiind transferata de acesta, unde dupa o perioada scurta este declarata “sportiva anului” in Brasov. In 2007 isi face debutul si la nationala Romaniei de senioare. In 2009 se transfera la Oltchim, unde cunoaste si o serie impresionanta de succese.
Anul 2011, este anul in care acest procesc de crestere rapida in valoare a Cristinei este incununat asa cum se cuvine. Dupa acordarea trofeului, Cristina, vadit emotionata, a declarat: “Sunt foarte onorata pentru acest premiu, mi s-a indeplinit un vis. Am avut emotii mari la festivitate, iar premiul acesta are mare greutate”. Aceesi modestie care o caracterizeaza pe ea, dar si pe celelalte handbaliste din Romania.
Va puteti inchipui ce s-ar fi intamplat daca un roman ar fi castigat un trofeu similar la fotbal? Toata lumea vorbea despre acest lucru, cel putin o luna de zile; fotbalistul se credea de neatins, ziarele erau pline cu stiri despre el si despre eveniment. Acest lucru nu se intampla si in cazul Cristinei, al handbalului. De ce se vorbeste asa putin? De ce asa putini oameni cunosc aceasta incredibila performanta? Nu este corect, nu este deloc, dar asta e societatea in care traim. Nu stim sa ne evidentiem valorile! Lumea cunoaste mai bine lumea mondena, decat pe cea a handbalului, lume care face cu adevarat nume Romaniei.
Fumatul, o adevarata problema a societatii noastre
Fumatul? Toata lumea stie ce este fumatul, dar stiintific vorbind el reprezinta actiunea de a aspira si a trage dumul din tigara sau din pipa.
Recent, la Universitate Lancaster din Marea Britanie, in urma unui studiu s-a ajuns la concluzia ca pentru a te lasa de fumat iti trebuie aproximativ 5 ani, 7 incercari si un stres comparabil cu cel cauzat de un divort.
Cary Cooper, unul dintre initiatorii studiului, spunea: “Perioada in care o persoana incearca sa renunte la fumat este deosebit de stresanta, mai ales prima saptamana”.
Un alt studiu spune ca inca din primele minute ale inhalarii fumului de tigara, AND-ul se modifica, ceea ce mi se pare incredibil.
Ok, am inteles, astea sunt studii, cercetari. Exista posibilitatea ca ele sa fie foarte adevarate, desi dupa parerea mea, pentru a te lasa de fumat nu-ti trebuie decat o foarte mare vointa. Eu vin, insa, cu o alta intrebare? De ce am fuma? De foarte mult timp am aceasta problema: care este motivul pentru care un om ar vrea sa fumeze, la cate efecte nocive poate avea acest proces.
Am observat, si nu numai eu, ci si cercetatorii, ca majoritatea oamenilor incepe sa fumeze de pe la varsta de 14 ani, atunci cand o mare parte dintre acei “copii cu buletin”, se crede mai importanta si mai interesanta decat restul, impresia lasata fiind chiar ca se cred chiar mai inaintati in varsta. E de ajuns ca 2-3 “curajosi” sa creada asta, pentru ca ceilalti ii vor urma din dorinta de a face parte din grup sau chiar din frica de a fi aratati cu degetul de catre ceilalti, cum ca ei ar fi mai prosti ca nu fumeaza.
Multi spun ca nu ar fuma, dar sub impulsul celorlalti, ei nu se pot abtine. Eu, unul, am putut, si am facut parte si din colectiv, sunt si mandru ca nu fumez, ca chiar, am si convins multi sa nu fumeze.
Acum, urmeaza partea cu “lasatul”. De ce se spune ca e greu sa te lasi? E cumva vital sa fumezi? Consider ca nu iti trebuie decat 2 elemente ajutatoare: ambitie si vointa. Cheia e la voi, daca se doreste cu adevarat renuntarea la acest viciu.
Se pot gasi zeci de dezavantaje ale fumatului, dar vreun avantaj cert nu stiu daca exista, asa ca renuntati la fumat! Ignora-ti-l si totul o sa fie bine! Sanatatea trebuie sa primeze!
Recent, la Universitate Lancaster din Marea Britanie, in urma unui studiu s-a ajuns la concluzia ca pentru a te lasa de fumat iti trebuie aproximativ 5 ani, 7 incercari si un stres comparabil cu cel cauzat de un divort.
Cary Cooper, unul dintre initiatorii studiului, spunea: “Perioada in care o persoana incearca sa renunte la fumat este deosebit de stresanta, mai ales prima saptamana”.
Un alt studiu spune ca inca din primele minute ale inhalarii fumului de tigara, AND-ul se modifica, ceea ce mi se pare incredibil.
Ok, am inteles, astea sunt studii, cercetari. Exista posibilitatea ca ele sa fie foarte adevarate, desi dupa parerea mea, pentru a te lasa de fumat nu-ti trebuie decat o foarte mare vointa. Eu vin, insa, cu o alta intrebare? De ce am fuma? De foarte mult timp am aceasta problema: care este motivul pentru care un om ar vrea sa fumeze, la cate efecte nocive poate avea acest proces.
Am observat, si nu numai eu, ci si cercetatorii, ca majoritatea oamenilor incepe sa fumeze de pe la varsta de 14 ani, atunci cand o mare parte dintre acei “copii cu buletin”, se crede mai importanta si mai interesanta decat restul, impresia lasata fiind chiar ca se cred chiar mai inaintati in varsta. E de ajuns ca 2-3 “curajosi” sa creada asta, pentru ca ceilalti ii vor urma din dorinta de a face parte din grup sau chiar din frica de a fi aratati cu degetul de catre ceilalti, cum ca ei ar fi mai prosti ca nu fumeaza.
Multi spun ca nu ar fuma, dar sub impulsul celorlalti, ei nu se pot abtine. Eu, unul, am putut, si am facut parte si din colectiv, sunt si mandru ca nu fumez, ca chiar, am si convins multi sa nu fumeze.
Acum, urmeaza partea cu “lasatul”. De ce se spune ca e greu sa te lasi? E cumva vital sa fumezi? Consider ca nu iti trebuie decat 2 elemente ajutatoare: ambitie si vointa. Cheia e la voi, daca se doreste cu adevarat renuntarea la acest viciu.
Se pot gasi zeci de dezavantaje ale fumatului, dar vreun avantaj cert nu stiu daca exista, asa ca renuntati la fumat! Ignora-ti-l si totul o sa fie bine! Sanatatea trebuie sa primeze!
Incotro se indreapta Romania?
Criza economica s-a instalat in urma cu vreo 2 ani si cateva luni, in Romania, cand majoritatea lua aceasta noua problema a statului si a intregii lumi doar ca pe o gluma, ca pe ceva ce a venit si va trece foarte repede. Sincer, asta credeam si eu, dar uitandu-ma in urma vad ca totul s-a transformat intr-o realitate crunta, realitate de care toti fugim, si constat, cu stupoare, ca datoriile si problemele oamenilor sunt din ce in ce mai multe si mai greu de digerat.
In aceste zile, circula o stire ce tine sa-mi dea dreptate, si anume aceea data de japonezi conform careia Romania se afla pe locul 12 mondial si primul in Europa ca risc de infometare a populatiei si asta din cauza lipsei banilor avuti de romani in buzunare, nu al lipsei de mancare.
Este totusi ciudat cum de pare ca ne pasa numai noua, celor ce simtim cu adevarat criza, pentru ca in toata aceasta mare problema a Romaniei noi suntem “cobaii”, niste “cobai”, insa, care nu mai pot suporta mult aceasta durere, aceasta greutate a zilelor noastre. De ce nu-i pasa si Guvernului? De ce nu le pasa celor ce conduc? E un raspuns simplu: pentru ei criza nu e aceeasi cu a noastra; ei mai pierd niste bani, noi pierdem de unde nu avem, dar poate ca asa si-au propus ei sa ajungem primii in Europa.
In aceste zile, circula o stire ce tine sa-mi dea dreptate, si anume aceea data de japonezi conform careia Romania se afla pe locul 12 mondial si primul in Europa ca risc de infometare a populatiei si asta din cauza lipsei banilor avuti de romani in buzunare, nu al lipsei de mancare.
Este totusi ciudat cum de pare ca ne pasa numai noua, celor ce simtim cu adevarat criza, pentru ca in toata aceasta mare problema a Romaniei noi suntem “cobaii”, niste “cobai”, insa, care nu mai pot suporta mult aceasta durere, aceasta greutate a zilelor noastre. De ce nu-i pasa si Guvernului? De ce nu le pasa celor ce conduc? E un raspuns simplu: pentru ei criza nu e aceeasi cu a noastra; ei mai pierd niste bani, noi pierdem de unde nu avem, dar poate ca asa si-au propus ei sa ajungem primii in Europa.
Mişcarea, o aroganţă mult prea îndrăzneaţă pentru contemporani
Suntem in anul 2011. In secolul XXI, “secolul vitezei”, dupa cum spun unii. Insa constat pe zi ce trece ca aceasta viteza se manifesta in domeniul tehnologiei, al socializarii, poate al coruptiei, dar in niciun caz in randul tinerilor, al copiilor si adultilor. Acestia pierzand “viteza” in ceea ce inseamna sportul si miscarea.
Un studiu recent arata ca unul din patru copii din Marea Britanie nu s-a jucat niciodata afara. Incredibil, nu? Da, dar aceasta este realitatea. Acum preferam statul in fata calculatorului, telefonia mobila, socializarea, miscarea doar pana in fata calculatorului, asta in caz ca nu ai laptop.
Sa revenim, totusi, la Romania. Nu am auzit de un studiu asemanator in ceea ce ne priveste, dar sunt sigur ca rezultatele nu ar fi diferite. Acum, pe strazi nu se mai joaca “Sotron”, ”Pititea”, ”Caprita” sau alte jocuri de care sunt sigur ca ati auzit. Acum, pe strazi e pustiu, copiii stau in fata calculatorului, cu o cola langa si cu mancarea de tip fast-food in cap.
Sa facem un exercitiu de imaginatie:
Anul 2001 - in pauza dintre ore, in scoli se juca “Alergatea”, ”Prinselea”, ma rog, jocuri ce au la baza miscarea. Exista mult bun simt, exista respect. Nu se stia de termenul de “fita”.
Anul 2011, 10 ani mai tarziu, e pauza: copilul se joaca pe telefon, face schimb de numere, intra pe net, e plictisit, de-abia daca iese din clasa. E mult mai tupeist si delasator. Schimbarea se face brusc. E o evolutie sau e o involutie? Eu, unul, cred ca e involutie la drumul mare. Eu sunt pentru sport, pentru indrumarea copiilor catre sport, catre miscare, catre sursa de viata. Tu ce iti doresti ? Ce simti ca vrei sa faci ?
Nu imi place acest decurs al secolelor. Voi ce ziceti, viitorul va suna bine?
Un studiu recent arata ca unul din patru copii din Marea Britanie nu s-a jucat niciodata afara. Incredibil, nu? Da, dar aceasta este realitatea. Acum preferam statul in fata calculatorului, telefonia mobila, socializarea, miscarea doar pana in fata calculatorului, asta in caz ca nu ai laptop.
Sa revenim, totusi, la Romania. Nu am auzit de un studiu asemanator in ceea ce ne priveste, dar sunt sigur ca rezultatele nu ar fi diferite. Acum, pe strazi nu se mai joaca “Sotron”, ”Pititea”, ”Caprita” sau alte jocuri de care sunt sigur ca ati auzit. Acum, pe strazi e pustiu, copiii stau in fata calculatorului, cu o cola langa si cu mancarea de tip fast-food in cap.
Sa facem un exercitiu de imaginatie:
Anul 2001 - in pauza dintre ore, in scoli se juca “Alergatea”, ”Prinselea”, ma rog, jocuri ce au la baza miscarea. Exista mult bun simt, exista respect. Nu se stia de termenul de “fita”.
Anul 2011, 10 ani mai tarziu, e pauza: copilul se joaca pe telefon, face schimb de numere, intra pe net, e plictisit, de-abia daca iese din clasa. E mult mai tupeist si delasator. Schimbarea se face brusc. E o evolutie sau e o involutie? Eu, unul, cred ca e involutie la drumul mare. Eu sunt pentru sport, pentru indrumarea copiilor catre sport, catre miscare, catre sursa de viata. Tu ce iti doresti ? Ce simti ca vrei sa faci ?
Nu imi place acest decurs al secolelor. Voi ce ziceti, viitorul va suna bine?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)