sâmbătă, 19 februarie 2011

Mişcarea, o aroganţă mult prea îndrăzneaţă pentru contemporani

Suntem in anul 2011. In secolul XXI, “secolul vitezei”, dupa cum spun unii. Insa constat pe zi ce trece ca aceasta viteza se manifesta in domeniul tehnologiei, al socializarii, poate al coruptiei, dar in niciun caz in randul tinerilor, al copiilor si adultilor. Acestia pierzand “viteza” in ceea ce inseamna sportul si miscarea.
Un studiu recent arata ca unul din patru copii din Marea Britanie nu s-a jucat niciodata afara. Incredibil, nu? Da, dar aceasta este realitatea. Acum preferam statul in fata calculatorului, telefonia mobila, socializarea, miscarea doar pana in fata calculatorului, asta in caz ca nu ai laptop.
Sa revenim, totusi, la Romania. Nu am auzit de un studiu asemanator in ceea ce ne priveste, dar sunt sigur ca rezultatele nu ar fi diferite. Acum, pe strazi nu se mai joaca “Sotron”, ”Pititea”, ”Caprita” sau alte jocuri de care sunt sigur ca ati auzit. Acum, pe strazi e pustiu, copiii stau in fata calculatorului, cu o cola langa si cu mancarea de tip fast-food in cap.
Sa facem un exercitiu de imaginatie:
Anul 2001 - in pauza dintre ore, in scoli se juca “Alergatea”, ”Prinselea”, ma rog, jocuri ce au la baza miscarea. Exista mult bun simt, exista respect. Nu se stia de termenul de “fita”.
Anul 2011, 10 ani mai tarziu, e pauza: copilul se joaca pe telefon, face schimb de numere, intra pe net, e plictisit, de-abia daca iese din clasa. E mult mai tupeist si delasator. Schimbarea se face brusc. E o evolutie sau e o involutie? Eu, unul, cred ca e involutie la drumul mare. Eu sunt pentru sport, pentru indrumarea copiilor catre sport, catre miscare, catre sursa de viata. Tu ce iti doresti ? Ce simti ca vrei sa faci ?
Nu imi place acest decurs al secolelor. Voi ce ziceti, viitorul va suna bine?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu